Prima mea experienţă cu ramenul nu a fost foarte bună. A fost unul dintre primele preparate exotice încercate în Londra şi stomacul meu s-a revoltat. Nu foarte tare, însă destul ca să stau deoparte o perioadă. Prea multe arome şi condimente, prea gras, prea ciudat. Am încercat, dar nu cu succes. Mi-am dat seama de 2 lucruri: că nu prea sunt ieşită în lume şi că există atâta mâncare pe lumea asta care e atât de diferită faţă de ce mâncam eu acasă, în România. Să ne înţelegem. În Bucureşti ce mâncam mai deosebit era sandvişul cu porc de la Toan’s şi greasy Chinese ca în Sex and the City de la o companie de livrări care nu mai ştiu cum se numeşte. Anii, 3, au trecut şi acum îmi place ramenul la nebunie. Ultima dată când am mâncat nici nu am respirat. Mi-era şi foame. Însă mi se pare o mare realizare că sunt aşa obişnuită acum cu această zeamă japoneză cu porc, foarte fierbinte şi iute şi plină de tăieţei. Iubesc ramenul şi mi se pare un preparat care merge la suflet. Mă simt ca în filme când merg în locurile astea unde toată lumea stă liniştită la masă şi mănâncă castroane de ramen în faţa bucătarilor care prepară totul în bucătării deschise. E minunat!
Ce e ramen?
Supă japoneză cu tăieţei. La bază are stoc de porc sau peşte. Acum se face şi în variantă vegetariană. Acest stoc se fierbe la foc constant timp de 12 ore până ce se eliberează suficientă grăsime, colagen, calciu şi maduvă din oasele de porc astfel încât supa devine de culoarea laptelui. De aceea culoarea este albicioasă şi nu clară. Se adaugă apoi sos de soia şi condimente.
Toppinguri: carne, ciuperci, ceapă verde, nori (alge), ouă fierte moi, creveţi, ghimbir, susan.
Cel mai cunoscut este ramenul Tonkotsu care vine din districtul Hakata, oraşul Fukuoka, sudul Japoniei. E de porc. Fiecare regiune a Japoniei are un stil de ramen specific.
Hakata Tonkotsu ramen autentic. Shoryu Ramen
Au localuri în Carnaby Street, Soho, Regent Street, Covent Garden, New Oxford Street, Shoreditch, Liverpool Street şi prin mall-uri. Îl recomand pe cel din Carnaby Street.
Sunt cei mai buni după părerea mea. Au review-uri bune, sunt mereu plini şi au fost recomandaţi de ghidul Michelin. Ei servesc ramenul cu tăieţei subţiri, care vin în 4 variante diferite: moi, mediu, tari sau extra tari. Se referă la cât de mult sunt gătiţi sau nu. Eu prefer să fie moi, dar puteţi încerca şi mediu sau tari pentru experienţă.
Aici încercaţi direct ramenul clasic. Are de toate şi e un punct de început bun. Au însă şi varianta Dracula cu mult usturoi.
ăsta nu e cel clasic. e o altă variantă
Bonus: au deserturi japoneze. Merită încercate. Mai ales dacă sunt pufoase sau cu yuzu.
Au şi ei multe locaţii: Bankside, Notting Hill, Mare Street, Soho şi altele. Am fost în Notting Hill. E intim, mic, frumos. Mi-a plăcut.
Ca în orice ramen shop/bar şi ei îşi fac proprii tăieţei. Folosesc o maşinărie din Japonia specială pentru aşa ceva. Tăieţeii lor sunt un pic mai groşi ca în primul loc, dar tot buni. Mie îmi plac mai groşi. Sincer, am fost aici ultima oară acum mult timp. Poate au mai schimbat. În plus, ei gătesc tăieţeii timp de 32 de secunde. Atât. Mediu.
Alegerea e simplă aici. Tonkotsu ramen. Cel clasic, de porc, cu extra untură sau ma rog, lardo, care e un fel de pancetta. Sincer, e foarte greu. E mult mai gras decât Shoryu Ramen. Mâncaţi cu kimchi ca să mai taie din greaţă.
Au şi ei deserturi japoneze. Am mâncat o tartă cu yuzu bună aici. Şi fac un sos de chilli bestial. Se poate cumpăra la borcan.
Sunt la Angel, Piccadilly şi Covent Garden. Recomand Covent Garden. E aşa super atmosfera.
Au şi Tonkotsu X, amestec de pui cu porc. Am luat. E bun. Să le citiţi povestea pe site. E interesantă.
Bone Daddies. Unde nu am mâncat porc.
Eram într-o pasă mai proastă a vieţii şi la o dietă stupidă. Nu mâncam porc aşa că am mâncat ramen cu pui şi ciuperci. Nu e tocmai acelaşi lucru, dar e mai uşor de terminat castronul şi e mai light. Ce nu mi-a plăcut aici a fost salata din ramen şi faptul că a avut un gust mai ciudat supa.
Locaţii: Victoria, Hight St. Kensington, Old Street, Berdmonsey, Covent Garden.
Aici am trişat puţin. La Koya nu servesc ramen, ci supe – broths cu tăieţei udon, foarte foarte groşi. Supele sunt un pic cam simple, e doar zeamă, dar se pot asezona cu un mix de condimente uscate şi soia. De pe masă. Au multe variante de supe, calde şi reci.
Sunt în City şi Soho. Mergeţi în Soho. E frumos, delicat, feminin. Chill, muzică foarte bună pe fundal, micuţ. Mie îmi place să merg singură şi să beau o bere cu supa mea de creveţi – crevete.
Nu uitaţi. Mergeţi pe burta goală să mâncaţi ramen. Cade greu. Serviţi cu kimchi şi yuzu dacă au. Eu am descoperit combinaţia asta de supă de porc cu gustul specific de yuzu şi nu mă mai satur. Vedeţi că în meniuri mai au şi alte preparate pe lângă ramen. Dacă vă ţine burta, încercaţi.
Vă place ramen? Aţi încercat?
Pe curând,
Cristina
Pe noi ne-a dus Vladimir la un local special pantru ramen cand am fost la el in septembrie. E bun…prea mult pentru mine in bol. Ne-a placut…
Şi mie mi s-a părut la început foarte mult, dar acum m-am obişnuit şi îmi place. 🙂