Cum se degustă uleiul de măsline

Simplu. Cu linguriţa. Asta am aflat la evenimentul organizat de clanul Panaiteştilor, Doru şi Mircea, la Taverna Meze din Centrul Vechi. A fost prima mea degustare de uleiuri şi una foarte interesantă, aş zice. În primul rând, am fost foarte curioasă cum o să se desfăşoare o astfel de seară şi ce o să aflu. Desigur, am ajuns să-mi notez foarte multe informaţii în carneţel şi masa la care m-am aşezat a fost denumită „Masa Tocilarilor”, un alint drăguţ, normal, pentru că puneam întrebări şi scriam foarte conştiincios idei pe hârtie, arome descoperite şi uleiuri degustate. Sper doar să nu fi dat eu tonul la porecle. :)) Să trecem la subiect însă.

{Despre degustările de ulei}

În primul rând, o degustare de uleiuri are loc ideal la ora prânzului. E vorba şi de lumină, care scoate în evidenţă culoarea, dar şi organismul nostru care procesează cumva anume uleiurile la ora aceea. Noi ne-am văzut seara într-un restaurant, cadru mai atipic, dar a fost bine. Mircea a folosit la un moment dat lumina de la bec pentru a scoate în evidenţă uleiurile. It worked!

Pe lângă momentul zilei, foarte important de ştiut este că la o astfel de degustare se pot încerca şi 40 de tipuri de ulei!! Aşa se face în Italia şi Grecia, reginele uleiurilor de măsline. Uleiul se degustă cel mai bine simplu, cu linguriţa, dar vă daţi seama că nu este o experienţă pentru stomacul oricui. Noi am mai încercat cu pită grecească de la restaurant, bună şi caldă. Până la urmă însă am luat totuşi o linguriţă de ulei aşa goală şi nu m-a lovit bilă. Încă funcţioneză. Good to know. Aa, şi înainte sau în timpul unei degustări, nu e bine să beţi cafea sau să fumaţi pentru că nu se mai simte bine aroma uleiului.

{Câteva info generale despre uleiul de măsline}

1. Există ulei de măsline din măsline şi cel din turte de măsline. Primul este bun, normal, dacă ia în considerare anumite aspecte (vedeţi punctele de mai jos). Al doilea nu e ok deloc pentru că e făcut din resturile care rămân de la presarea uleiului de calitate. Este net inferior şi nu este recomandat.

2. Există ulei de măsline extra-virgin şi ulei virgin. Primul este cel mai sănătos şi de calitate. Provine din prima presare la rece a măslinelor. Al doilea e mai acid şi îşi mai pierde din gust şi aromă din cauza asta, dar pentru că totuşi nu trece printr-un procedeu de rafinare, este tot bun şi poate fi consumat.

3. Uleiul de măsline se proceseză la rece! La temperatura camerei. Ce miroase a ars, a fost procesat la cald, şi nu e bun.

4. Uleiul nu se ţine lângă surse de căldură. Aici mă refer la propria gospodărie, unde îi găsim un loc frumos, ferit de căldură, soare, umezeală şi nu îl ţinem lângă aragaz când gătim. De asemenea, îl ţinem într-un recipient opac, sticlă închisă la culoare sau chiar canistra în care a fost depozitat, dacă avem această posibilitate.

5. Termenul de valabilitate a unui ulei este de 1 an. Atât! Nu vă imaginaţi că e pe viaţă. Şi aici e vorba de uleiurile de calitate oricum. De când este cumpărat, e bine ca uleiul să fie folosit şi degustat până într-un an. De asemenea, importantă este şi data/perioada când a fost produs. Ideal este să cumpărăm un ulei care a fost produs recent, cu câteva luni înainte maxim. Dacă deja pe etichetă scrie că a fost produs acum un an şi noi îl mai ţinem un an pentru consum, nu mai are aceeaşi calitate şi e păcat de el.

6. Nu e bine ca un ulei să miroasă a rânced, ars sau să aibă gust de vin sau oţet. Asta înseamnă că măslinele au fermentat înainte.

7. Da, uleiurile de măsline sunt amare sau uşor amare şi asta e bine. Dacă însă este sub orice critică de amar, atunci înseamnă că măslinele nu au fost procesate bine şi e big no-no.

8. Uleiul de măsline nu se foloseşte la prăjit. Se poate sota (căli extrem de repede şi pentru un timp scurt) legume. Ideea este că uleiul de măsline are un punct de ardere foarte scăzut şi atunci începe să scoată fum la temperaturi înalte. Folosiţi altceva dacă vreţi să prăjiţi mai bine.

{Cum se degustă un ulei de măsline. Ce trebuie să avem în vedere}

1. Proprietăţile fizice (ca la şcoală, acum e clară faza cu tocilarii, nu?)

– culoare, lipiditate sau limpezime, văscozitate. Un ulei trebuie să fie limpede, nu să aibă sedimente.

2. Mirosul. Un ulei de măsline se miroase de 3 ori.

3. Gust. Se degustă simplu, cu linguriţa.

{Ce am degustat noi la eveniment}

În total, 10 uleiuri: 1 din Italia, 3 din Grecia, 6 premium tot din Grecia. Toate au fost de calitate, presate la rece şi extra-virgine.

Fiind la prima degustare, am crezut că nu o să-mi dau seama de mare lucru, dar nu a fost aşa. Fiecare ulei l-am simţit diferit şi chiar am putut spune care mi-a plăcut şi care nu. Unele au fost mai fine, parfumate, foarte ligh şi uşor amare. Altele au fost destul de puternice, amărui şi pişcau pe gât. Unele erau foarte fresh şi miroseau a iarbă verde, de la clorofila din pulpa măslinelor. Cel mai mult mi-au plăcut două uleiuri greceşti, unul din Thassos, numit Chrysolado şi Terra Creta Estate din Creta.

Uleiurile speciale de la degustare au fost de la www.magazin.com.ro. Le aveţi în poză, mai jos.

Sper că v-a fost de folos articolul. Eu ştiu că mă simt mai iluminată de când am fost la eveniment. Mai multe puteţi să ciţi şi la Panaiteşti, aici şi aici. Şi aici. Eu sper să mai merg la astfel de evenimente. Mulţumesc băieţi pentru invitaţie! Mi-a plăcut atmosfera prietenească şi cadrul informal în care am învaţat lucruri interesante. Şi desigur, Taverna Meze a fost foarte primitoare. La final, am degustat şi câteva preparate greceşti. Cele preferate au fost o brânză în crustă de cereale şi nuci cu dulceaţă de trandafiri şi o brânză picantă. Super combinaţie!

Pe curând,

Cristina

Credit foto: Cătălin Nenciu şi Doru Panaitescu