Abia aşteptam evenimentul anului şi uite că a venit şi a şi trecut. Este o ocazie pe care nici un blogger culinar nu ar trebui să o rateze pentru că în primul rând, evenimentul ne este dedicat şi apoi este super să puteţi cunoaşte live oamenii din spatele blogurilor, să staţi de vorbă cu ei şi să împărtăşiţi cunoştinţe, idei, poveşti. Cred că asta îmi place cel mai mult la eveniment, faptul că mă pot vedea la un loc cu toţi cei pe care îi cunosc din mediul online şi putem să ne conectăm offline. Mai mult, sunt prieteni şi bloggeri care nu sunt din Bucureşti şi atunci bucuria e şi mai mare, precum şi efortul lor de a putea participa la un asemenea eveniment.
Eu am ajuns foarte devreme. La prima oră eram acolo (ora 9, adică). Am schimbat nişte ture la muncă, mi-am luat liber, am lăsat reţete colegilor şi mi-am dedicat toată ziua conferinţei Food Bloggers, ajunsă deja la ediţia a doua. Am fost şi la prima, unde m-am simţit super, impactul a fost mai mare pentru că nu ştiam atâta lume, m-a emoţionat Codruţa (pe toţi de fapt) şi am petrecut seara la Divan. Cam asta ar fi pe scurt. Eram deci cu aşteptările în tavan şi pentru ediţia asta şi bucuroasă că pot să particip iar. Pentru cei care nu au reuşit să vină la eveniment, totul s-a transmis online.
Bucuria mea de dimineaţă a fost workshop-ul de fotografia culinară la care m-am înscris din cele 4 puse la dispoziţie. Susţinut de Radu Dumitrescu, fotograf culinar la Grey Wolf Studios şi Ştefan Popescu, specialist – consultant vânzări de la F64. A fost foarte interesant, util, informativ şi destul de avansat. Erau persoane în sală care încă nu aveau aparat foto, foloseau telefonul şi nu ştiu cât de mult au înţeles. No comment. Mie mi s-au mai fixat cunoştinţele şi am aflat şi câteva lucruri noi. Asta e mereu important. Dacă dintr-un curs/prezentare/workshop plec şi cu o singură idee, atunci a meritat.
Radu ne-a vorbit despre fotografie culinară cu o singură sursă de lumină ceea ce e super, mai ales pentru bloggerii care fac poze acasă. Nu avem studiouri, oameni buni, şi nici aparatură. Folosim o masă, lumina de afară şi un aparat. Uneori e aşa de simplu. Ce mi-a plăcut la prezentarea lui este că exact pe ideea asta a mers şi ne-a ajutat să o îmbunătăţim. Cu o foaie de hârtie sau de calc. Simplu şi ingenios. I like it. Abia aştept să încerc!
Ştefan ne-a vorbit despre cum să fotografiem băuturi. Nu m-am gândit niciodată mult la asta şi nici nu ştiam că este vreo tehnică anume. Ei bine, la casele mai mari este. A construit în timpul prezentării un mini studio în sală şi a schimbat inclusiv set-up-ul o dată. Totul destul de tehnic, dar practic.
Mi-aş dori însă pe viitor, asta e pe lângă subiect, un curs mai elaborat, avansat şi de lungă durată pe acest subiect – fotografie culinară în general. Hai că se poate! Avem şi fotografi, spaţii se găsesc, doritori sunt. Erau multicei în sală.
Prima sesiune de speakeri din eveniment a fost dedicată doamnelor. Power to the women! Toate cu bloguri unul şi unul, cunoscute, mari, începute acum mult timp sau puţin şi nişte modele pentru noi toţi. Este vorba despre Laura Laurenţiu – ReteteCaLaMama.ro, Teodora Rogobete – Teo’s Kitchen, Andra Constantinescu – MentaSiRozmarin.ro şi Oana Igreţiu – SavoriUrbane.com. Discursul a fost axat pe ce înseamnă să ai un asemena blog, ce muncă presupune asta, proiecte de suflet şi planuri de viitor. Important de notat este că fiecare şi-a deschis blogul din pură pasiune, din dorinţa de a împărtăşi reţete sau a învăţa să gătească, cum a fost Teo care nu ştia să facă nici un ou şi uşor uşor totul a luat amploare. Cu foarte multă muncă şi dedicare, simple bloguri au devenit bloguri mamut şi printre cele mai importante proiecte în care s-au implicat vreodată, cum spunea doamna Laura. Aşa cresc lucrurile frumoase, organic, din pasiune şi intenţii bune. Pun foarte mult accent pe asta pentru că mi se pare că în ziua de azi cei cu bloguri noi vor să sară direct la popularitate şi milioane de unici, încep cu inenţia asta şi deja văd blogul ca un business. It ain’t gonna happen. Cititorul îşi dă seama. Simte când stă pe blogul cuiva că e făcut din pasiune sau pentru profit. Calmaţi-vă un pic, aveţi răbdare, fiţi constanţi, puneţi suflet şi pasiune şi o să ajungeţi unde trebuie.
Mi-ar fi plăcut să le ascult mai mult pe invitate, vorbind fiecare despre traseul blogului lor mai pe larg, ce înseamnă să deţii un astfel de proiect, dar nah, timpul a fost scurt.
La sesiunea a doua a fost vorba despre proiecte noi. Au vorbit, pe rând, Florin Scripca aka Chef Foa, Geanina Staicu Avram de la Jamila Cuisine şi Marius Tudosiei de la Băcănia Veche. M-a surprins Chef Foa. Sincer, l-am trecut cu vederea până acum pentru că mi se părea fiţos, era vedetă la tv acum ceva timp şi vezi doamne are acum un business cu mulţi bucătari şi face treabă. Slap-slap! Uite aşa fac oamenii când sunt superficiali, când sunt geloşi, îşi fac idei preconcepute sau nu ştiu cum stau lucrurile. Să-mi fie învăţătură de minte. Chef Foa mi s-a părut super simpatic şi carismatic, simplu şi sincer, ştie să vorbească, a ţinut toată sala atentă şi implicată pe durata prezentării. Aceasta a fost foarte bine construită, organizată, am înţeles ceva din ea nene, pentru asta fusese chemat. Şi-a făcut treaba. Pentru cineva care a muncit de mic şi aşa mult, merită acum tot ce a obţinut şi îi doresc mult succes în continuare. Am făcut şi o poză împreună.
Tricoul cu morcovi e desenat manual de sora mea. Intraţi pe pagina ei, Viaţa în Acuarelă, ca să-i vedeţi creaţiile
La Jamila Cuisine nu am fost în sală din păcate. Marius a vorbit despre Băcănia Veche, The Charity Shop şi emisiunea Sănătatea în Bucate, unde am fost şi eu. Ha! Cine nu ştie deja proiectul Băcănia Veche să dea o tură pe acolo sau să intre pe site. Toate cele trei proiecte sunt minunate şi merită tot efortul şi dedicarea de care dă Marius dovadă. Deşi nu e aşa mereu. După cum spunea şi Marius, pentru că deh, trăim în România, cu oamenii de aici e greu să lucrezi, sistemul e împotrivă, pune beţe în roate, nimănui nu-i pare să-i pese oricât de mult ai lucra. Cu toţii am simţit asta pe pielea noastră, din păcate. Dar noi dăm înainte pentru că doar aşa putem schimba lucrurile.
La sesiunea a treia discuţiile s-au aprins. A fost sesiunea dedicată chefilor, Nicolae Lica, Executive Chef JW Marriot Bucharest Grand Hotel, Nico Lontras, Florin Dumitrescu şi Oana Coantă, Owner Bistro de l’Arte, moderată de Răzvan Exarhu, jurnalist. Mi-a plăcut că la ediţia asta au fost implicaţi şi bucătari, nu s-a axat totul pe bloggeri şi bloguri. Important e de văzut şi de partea cealaltă cum este. În plus, pentru mine a fost o onoare să cunosc atâţia chefi mari şi importanţi live, de când lucrez şi eu în domeniu. O să încep direct însă cu ce mi-ar fi plăcut mai mult la sesiunea asta. Ar fi fost interesant să aud de la fiecare ce înseamnă pentru el meseria de chef, cum a început totul, ce se întâmplă într-o zi în bucătărie, cum îşi gestionează şi administrează ei bucătăriile, modul de lucru – pe scurt, cum vor ei să inspire alţi tineri doritori să facă asta. Printre picături, câteva dintre aceste subiecte au fost atinse. Însă discuţiile mari au fost în jurul aprovizionării restaurantelor, ceea ce pentru necunoscătorii din sală sau cei care nu au treabă cu aşa ceva nu ştiu cât de interesant a fost sau ce au înţeles. A părut pe alocuri mai mult ca o discuţie despre bucătăria lor internă cu un grad scăzut de implicare al publicului. Cu toate astea însă, am înţeles de ce sunt aşa importante temele de discuţie pentru că aprovizionarea afectează meniul, economia locală, producătorii locali, specificul restaurantelor, etc. Este ceva extrem de complex. O discuţie fără sfârşit oricum, dar bine că a fost începută. Un alt subiect mare abordat de invitaţi a fost bucătăria românească – avem?, ce este românesc?, cum facem să salvăm bucătăria ro?, cum o reinterpretăm? Din nou o discuţie fără sfârşit, dar bine că a fost începută, mai ales într-un astfel de context şi cu aşa personalităţi. Poate chiar ne vom îndrepta spre o schimbare în curând.
Ziua s-a terminat cu puţină relaxare la Berăria Siegfried Orhideea, unde am continuat discuţiile, am schimbat păreri la un pahar de bere şi un ciolan crocant cu chimen. Pentru că merităm. A fost frumos să ma reîntâlnesc cu prieteni de peste tot şi să ne vedem live. Cred că cel mai mare succes al acestui eveniment este exact asta – bringing people together şi nici nu suntem aşa puţini, pentru o nişă aşa mică. M-am declarat fericită la finalul zilei. Mult spor în continuare tuturor şi să ne revedem la anu’!
Foto credit: Freya Productions şi unele sunt ale mele
Mai multe despre event puteţi citi şi aici.
