Există un tărâm fermecat la care toți visăm. Cu ochii deschiși sau noaptea târziu. Este un loc unde ne-am dori să ne aflăm atunci când ne simțim din nou copii și avem poftă de joacă. Ni-l imaginăm doar și suntem acolo.
Acesta este locul meu magic: Pădurea Neagră de Fursecuri. Ca să ajungi acolo trebuie să treci prin Luminișul Licuricilor. Ei știu calea spre pădure mai bine decât oricine altcineva.
Apoi în sus pe trepte și cu mare atenție la treapta magică, cea care deschide ușa invizibilă spre pădure. Pe treaptă sari de trei ori într-un picior și spui cuvântul magic „FURSEC„.
Pădurea Neagră de Fursecuri este acum aproape. Copacii sunt negrii iar coroana lor este verde smarald. Ei ascund cea mai de preț comoară – fursecurile.
Fusecuri calde și dulci. Cu bucăți fine de ciocolată amăruie care se topesc încet în gură și cubulețe mici de alune. Ești invitat și tu la o gustare.
Veverițele zâmbărețe și aricii țepoși, vulpele șirete și iepurașii drăgălași și-au pus și ei deoparte porția lor. Și nu o împart cu nimeni.
Însă dincolo de pădure mai este ceva. Un loc unde au voie numai cei care știu să se bucure cu adevărat de momentul savurării unui fursec și ar face orice ca să poată mânca unul. S-ar cățăra până și într-un copac pentru asta!
Aici dăinuie Copacii Flamingo Roz.
Și în ei se cațără copii cu poftă de viață și de dulce!
Eu m-am cățărat într-un copac așa și v-am spus povestea mea!