Prima reţetă pe care am încercat-o de când m-am mutat în Londra, a fost una de brioşe dulci cu ciocolată albă şi zmeură. Voiam să le prepar colegelor mele de apartament o surpriză dulce şi mi-a ieşit. Am „pierdut” cam jumătate de oră într-un Sainsbury’s, un supermarket local, uitându-mă la toate produsele şi ctitind toate etichetele. Am stat doar jumătate de oră pentru că era un supermarket mic, altfel mă uita Dumnezeu pe acolo printre pachetele de unt, diversele sortimente de brânză şi ingrediente pentru copt.
Am găsit self raising flour!! De câte ori nu am văzut aşa ceva în reţetele străine şi nu am putut să folosesc. Se găseşte şi în România acum, se pare, de la Băneasa. Am cumpărat şi light brown sugar, iar prin light chiar se înţelege light pentru că nu e dulce aproape deloc. Zmeura m-a costat o avere, 2.5 lire o caserolă de 225 gr., dar măcar au fost bune. Din păcate, ce am gustat până acum în materie de fructe şi legume este foarte diferit, ciudat şi chiar fad pe alocuri. Să zicem că multe nu sunt în sezon şi sunt aici de abia trei săptămâni. Mai vedem.
Ce m-a bucurat foarte tare după ce m-am dezmeticit puţin a fost faptul că în noua casă avem cuptor electric. Am putut şi eu în sfârşit, în afară de fostul loc de muncă, să coc un desert la temperatura din reţetă. Cea corectă şi exactă. Ce nu avem aici este un cântar sau mai degrabă baterii pentru un cântar, care încă nu ştiu dacă merge. În fine, am ales o reţetă cu sistemul de măsurare în cups. Am avut foarte multe prime experienţe cu această reţetă.
Sistemul de măsurare cu cups – 1 cup, ½ cups, etc. – este foarte simplu de folosit. Avem nişte ustensile de bucătărie pe care scrie 1 cup şi aşa mai departe pe care le folosim la măsurat ingredientele noastre, uscate sau umede. Nu am fost foarte sigură la cantitatea de unt, dacă am nimerit-o, dar se pare că brioşele au ieşit bine şi deci totul s-a terminat cu bine.
Aveam emoţii sincer cu privire la noua mea bucătărie. Eu nu am plecat cu nimic de acasă şi deja mă pregăteam să supravieţuiesc cu un cuţit, o tigaie şi o oală. Bine că ştiu să gătesc, altfel m-aş fi descurcat mai greu plecată de acasă. Încep să-mi dau seama din ce în ce mai mult cât de important este să învăţăm să gătim sau măcar să ne însuşim câteva reţete ca să nu murim de foame. Este chiar esenţial, mult mai economic şi mai safe decât mâncarea din oraş, uneori. Să nu mai menţionez de bucuria de a putea mânca ceva bun care iese prin propriile mâini şi care poate să-i hrănească şi pe alţii. Iubesc chestia asta!
Ingrediente
pentru 14 bucăţi mici sau 12 mari – am folosit o tavă de 14
1 + 1/2 cups făină self-raising
1/4 cup zahăr brun
1/4 cup zahăr alb
2 linguriţe praf de copt (folosim doar dacă nu avem făină self raising)
1 linguriţă scorţişoară
1/4 linguriţă sare
1/2 cup unt nesărat, topit
1/2 cup lapte
1 ou mare
1/4 linguriţă extract de vanilie
1 cup zmeură proaspătă
100 gr. de ciocolată albă
Timp de preparare: 15 minute + 15-20 minute timp de coacere
Cernem făina într-un castron. Adăugăm zahărul, praful de copt, scorţişoara, sarea şi amestecăm. În alt castron, amestecăm laptele cu untul topit, oul şi vanilia. Le turnăm în primul castron. Amestecăm cu un tel sau o lingură de lemn. Eu n-am avut tel, aşa că m-am folosit de lingură. Merge la greu, dar nu e imposibil. M-am întors la începuturi, când nu aveam încă tot ce-mi trebuia în bucătărie şi nici nu mai ţin minte cu ce improvizam, dar ieşea. Şi aici a fost la fel. Oricum, sentimentul a fost uşor ciudat. M-am simţit de parcă găteam la altcineva în bucătărie.
Încorporăm uşor zmeura şi ciocolata şi turnăm compoziţia în formele de brioşe cu o lingură. Coacem timp de 15-20 de minute la 200 de grade.
Aventura mea la Londra a avut un început dulce. Să fie una gustoasă all the way! Şi vouă vă doresc cât mai multe aventuri în bucătărie. Să fie dulci şi aromate.
Pe curând,
Cristina
Şi bon appetit!
M-as topi dupa aceasta reteta, mi-a lasat gura apa de nu stiu cum voi dormi in aceasta seara.