Am ajuns şi în Londra. De data asta pe bune, nu doar cu reţete. 🙂 Visul meu, de când mă ştiu, este să ajung la Londra. Anul ăsta am reuşit. Şi acum, când îmi amintesc, simt un amestec de emoţii şi sentimente, care mai de care mai puternice: bucurie maximă, exaltare, uşurare, tristeţe, oboseală cruntă, iubire, dor, nostalgie. Londra a fost copleşitoare, imensă, agitată şi aglomerată, zâmbitoare şi prietenoasă, friguroasă şi rea, dură şi obositoare, scumpă, dar şi foarte ofertantă, diversificată, surprinzătoare şi fantastică.
A fost mai mult decât mă aşteptam. Rămăsesem cu ideile mele învechite şi romantice despre Londra, pe când mergea tata în delegaţii şi ne aducea jucării şi postere cu formaţii din pieţe. Ştiam atunci de The Beatles, Madame Tussauds, London Bridge, fish&chips, etc., etc. Pe multe le-am regăsit şi descoperit, dar mi-am dat seama că eu nu am ţinut deloc cont de faptul că peste Londra au trecut tot atâţia ani de când tot aştept să ajung şi că între timp s-a mai schimbat. Londra este acum modernă, vibrantă, Madame Tussauds nu mai atrage aşa mulţi curioşi şi este o clădire prăfuită şi învechită iar localnicii nu mănâncă fish&chips! E mai mult pentru turişti treaba asta.
Ce nu mi-a plăcut în Londra
Aş vrea să încep cu asta ca să trec apoi la lucurile frumoase. Pentru cine mă ştie aşa obsedată de Londra, o să fie mirat că ceva nu mi-a plăcut, dar uite că se mai întâmplă.
1. Netul. Doamne fereşte! Aici aş vrea însă să menţionez că îmi cumpărasem telefon nou şi nu aveam nici roamingul activat (some Vodafone bullshit), deci să fi fost şi asta de vină, nu ştiu. Însă, serios, merge prost de tot sau nu este deloc. Singurele locuri unde se găseşte este la hotel şi în anumite muzee/localuri. Ştiţi pozele alea de pe fb cu „Wonderful view from the London Eye”, „Nice weather in Hyde Park”? Sunt postate cinci ore mai târziu de undeva cu net. Eu aşa am făcut. Trei situaţii caraghioase am întâlnit în câteva locuri cu privire la internet.
a. La un local am întrebat care este parola de la net şi mi-au zis că de la ora asta nu mai au internet…
b. Într-un local cu burgeri din Soho am întrebat parola şi mi s-a spus că mă pot conecta doar dacă am mai fost acolo odată. I-am spus că sunt pentru prima dată acolo şi s-a uitat săraca ospătăriţă la mine şi eu la ea şi nu am rezolvat nimic.
c. Trebuie să ai număr de Anglia ca să ai net. No shit? La unele reţele asta îmi cerea…
M-am simţit ca Alice in frieking Wonderland. Oricum, a fost dubioasă experienţa. M-am cam lăsat păgubaşă acolo cu check-ins, poze şi altele. Poate a fost mai bine aşa. M-am bucurat mai mult de experienţă.
2. Vremea. Ok, ştiam şi eu că plouă, iese soarele iar plouă, e cald sau nu, bate vântul and all that. Dar pe bune? 6 zile de vânt puternic şi rece, soare ioc, căldură nema. Nu am cum să vorbesc de rău de ză British weather pentru că se ştie cum e, dar e naşpa să fie aşa în concediu şi inclusiv localnicii erau nedumeriţi de vremea aia nasoală pentru că în urmă cu o săptămână fusese cald. Bun, deci mai e şi după noroc.
3. Mirosul. Londra miroase foarte puternic a parfum şi a burger de vită. După două zile deja mi-era greaţă. Mirosul ăsta continuu de carne de vită sfârâind pe grătar mi-a tăiat toată pofta de mâncare.
În fine, per total experienţa a fost uimitoare şi m-a lăsat cu un gol în stomac. Am plecat totuşi relaxată şi happy de acolo pentru că ştiu că mă voi întoarce. Am vizitat multe locuri în şase zile, am mâncat multe bunătăţi, am fost în pieţe, în parcuri, am fost în lumea lui Harry Potter, ce să mai? A fost de necrezut!
Prima şi prima oprire, după hotel, a fost Portobello Road Market, pentru că era aproape. Însă am ajuns prea târziu, după 6, şi totul se cam închidea sau era deja închis. Am făcut însă poze, am mâncat ceva local la un pub mişto şi am admirat arhitectura din Notting Hill. O să vedeţi mai multe despre asta într-un post dedicat.
Acum aş vrea însă să vă invit cu mine în Borough Market. Situată pe strada Southwark, este cea mai cunoscută şi veche piaţă din Londra, unde se găsesc atât produse locale, cât şi internaţionale. Şi Jamie Oliver îşi face cumpărăturile de acolo. Ce-i drept, m-am uitat după el, dar nu l-am văzut. Găsiţi de toate în această piaţă: legume, carne, fructe, mirodenii, o sută de tipuri de muştar, brânzeturi, ulei, măsline, dulciuri, etc. Partea cea mai tare? Piaţa cu mâncare gătită. În spatele pieţei se mai află încă una unde sunt doar standuri cu mâncare gătită, sandvişuri, salate, dulciuri, burgeri şi multe alte preparate delicioase. Miroase incredibil aici şi toată lumea ţipă, îşi anunţă produsele, găteşte de zor şi te îndeamnă să guşti. E ameţitor!
În piaţă sunt peste 70 de standuri cu produse. Piaţa este deschisă zilnic până la 9 seara, dar standurile cu mâncare gătită le găsiţi doar vineri şi sâmbătă. Ce e prin apropiere: The Shard, Southwark Cathedral, a cărei curte este inundată de oameni care se bucură de mâncarea din piaţă, London Bridge.
La intrarea în piaţă ne-au întâmpinat nişte căpşune proaspete, primele din sezon.
Au descoperit şi englezii leurda. Totul era cu leurdă, pesto, muştar, sandvişuri. Era tare scumpă însă …
Mirodenii
Brânzeturi. Aici era un stand al unor producători elveţieni.
şi altele. Găsiţi o gamă largă de brânzeturi din toată lumea, nu doar din Anglia.
Uleiuri, trufe, ciuperci şi măsline. Foarte mulţi italieni, greci, dar şi englezi.
Standurile de mezeluri. Aici, sincer, am văzut mai mult produse locale şi toate arătau super! Mezelurile (charcuterie) britanice sunt pe val, pentru că deşi se importă foarte multe produse din afară, localnicii sunt din ce în ce mai interesaţi să facă şi varianta britanică a acestora cu ingrediente locale. Aici avem şi noi de învăţat.
Peşte. Totul fresh
Pâine şi produse de panificaţie
Profil de comercianţi
Afacere de familie. Tată şi fiică aveau un stand cu ceaiuri din India. Am luat şi noi to go cu ghimbir proaspăt ras.
Şi serios, cine nu ar cumpăra brânză de la băiatu’ ăsta?
Comercianţi din zona standurilor cu mâncare gătită
Şi mâncarea de acolo: burgeri locali, salate, scoici Saint Jacques, pentru că de ce nu?, paella, sandvişuri, dulciuri turceşti, faimoasele Scoth Eggs şi altele pe care nu am apucat să le fotografiez.
cel mai mare regret că nu am mâncat asta!!
Am încercat puţin din toate aproape, pentru că nu am scăpat de comercianţi. Totul mi-a plăcut, mai ales produsele locale pentru că aveau un gust nou şi necunoscut pentru mine. Ce mi-am cumpărat până la urmă a fost ceva tradiţional aşa cum mă hotărâsem că o să încerc. Nişte plăcinte tradiţionale britanice de la Pie Minister, pe care le-am găsit în timpul căutărilor mele pe internet. Au şi localuri în oraş unde se poate lua masa, dar dacă le-am găsit în piaţă de ce să nu încerc direct de acolo?
Aceste pies sunt premiate în Anglia. Eu mi-am luat una dintre plăcintele lor clasice, Moo & Blue, cu friptură de vită englezească şi brânză stilton. Do you want some gravy on that love? Normal că am cerut şi puţin gravy on that love. Aluatul este uimitor, pufos şi uşor. Făina provine de la o moară din Gloucestershire, vita e 100% British iar brânza e din Leicestershire. Ce ospăt şi răsfăţ! Cam heavy on the stomach, dar aia e.
Mi-a plăcut tare mult în Borough Market. A fost unul dintre locurile preferate din Londra pe care am apucat să le văd. Este ce-i drept o piaţă mai scumpă, dar pentru mine a fost o revelaţie să văd atâtea produse de calitate şi proaspete, agitaţie frumoasă şi nu haos, mâncarea gătită m-a uns pe suflet şi toată experienţa mi-a rămas aproape de inimă. O să mă întorc!
Mai urmează şi alte articole din Londra, despre alte pieţe, mâncare şi peripeţii!
Pe curând!
Cristina
Exceptionala postare! Plina de culoare si…savoare. Multumesc Cristina, mi-a facut mare placere sa citesc si astept episodul 2!
Mersi Simi! Mă bucur mult că ţi-a plăcut! 🙂
Tare frumos, as vrea sa ajung si eu pe acolo
Mult succes atunci! Îţi doresc să ajungi. 🙂