Îmi plac brânzeturile şi vinurile. Sunt un cuplu fericit împreună şi nu dau niciodată greş. Cel puţin eu n-am auzit până acum de vreo combinaţie proastă. Ce am avut plăcerea să mănânc la o degustare de brânzeturi şi vinuri recent a fost mirific, wow şi m-a uns pe suflet. Mi-am dat seama că sunt îndrăgostită iremediabil de Parmigiano Reggiano, halloumi îmi place din ce în ce mai mult iar o combinaţie de feta cu miere de portocale roşii aproape că m-a făcut să plâng de emoţie şi bucurie. A fost momentul culminant al serii pentru mine. Mereu, dar mereu, o să-mi placă combinaţia de dulce cu sărat. Cine a descoperit asta a fost un geniu…
La invitaţia lui Doru am ajuns iar la Taverna Meze, unde nu demult a avut loc şi degustarea de uleiuri de măsline, despre care puteţi citi pe blog. Am servit două platouri diferite de brânzeturi şi patru tipuri de vinuri româneşti din zona Aradului, de la podgoria Stone Wine, care au mers excelent cu ele: Riesling, Cabernet Sauvignon cu Cabernet Franc (cupaj), Cadarcă de Miniș şi Feteasca Neagră.
{Primul platou}
O selecţie de brânză franţuzească brie, două brânzeturi greceşti puse la dispoziţie de Taverna Meze, halloumi şi feta, şi două brânzeturi româneşti, caprigiano (brânză în pastă tare de capră) şi caprigiano cu piper. Brie-ul a fost bun, e deja un sortiment preferat. Am descoperit însă că merge extrem de bine cu afine! Ce supriză! Halloumi e bună şi negătită, scârţâie printre dinţi şi seamănă uşor cu textura unui caşcaval. Deşi la origine e o brânză din Creta, se face şi în Grecia. Cu feta deja ne-am obişnuit cu toţii. Se pune acum în toate salatele şi sandvişurile şi e la ordinea zilei în meniurile restaurantelor. Cea de la degustare m-a suprins puţin pentru că avea un gust mult mai bun, era mai fină şi nu aşa sărată iar combinaţia dintre ea şi o miere de portocale roşii a fost maximă!
Am aflat de asemenea şi că feta este o brânză de capră şi oaie, ca textură nu trebuie să aibă găuri în ea, rezistă cam 1 an de zile şi cea mai gustoasă este în perioada lunii mai. Să ţineţi minte pontul! Dacă e preparată în luna mai, e super. În plus, feta cu ţelină apio e o altă combinaţie super şi sănătoasă pentru o gustare sau cină. Nu aveţi nevoie de nimic mai mult. Cele două brânzeturi româneşti provin din zona Dobrogei şi sunt gustoase, nu au un gust prea tare de capră, însă cea simplă e foarte foarte sărată. Nu e pentru cei slabi de inimă. Împreună cu acest prim platou am degustat vin alb Riesling şi Cadarcă de Miniş. Cel de-al doilea e chiar special. Trebuie să-l încercaţi.
{Platoul doi}
Brânzeturi tari şi maturate. Eu am degustat pentru prima dată brânza noastră Năsal, de la Napolact, din grota de la Ţaga, care este unică în lume pentru o bacterie care se găseşte doar acolo şi îi dă aroma specifică. Este foarte bună. Cele două brânzeturi italiene Parmigiano Reggiano şi Grana Padano nu m-au dezamăgit. Sunt absolut îndrăgostită de ele, mai ales de primul şi le folosesc des la gătit, mai ales la paste. Un pic de parmezan pe zi chiar este indicat pentru conţinutul de calciu. Al patrulea sortiment a fost tot ceva italienesc, Pepatom, o brânză artizanală siciliană cu piper. Se topea în gură. Am mai descoperit cu ocazia asta ceva italian care-mi place.
Alături de brânzeturi am servit diferite legume, fructe şi nuci. Este ceva normal la degustări de acest gen. Avem nevoie de ceva care să spele gusturile brânzeturilor între diferite sortimente.
La vinuri, în sfârşit cred că am găsit ceva de păstrat, şi anume Feteasca Neagră. În general nu mă pricep la vinuri şi mor de ciudă. Nu prea ţin minte soiurile şi numele, nimic nu-mi miroase a dimineţi proaspete de primăvară sau cireşe cu ciocolată. În fine, ştiu doar că îmi place să degust vinuri şi poate mă voi duce mai des la astfel de evenimente. În orice caz, s-a demontat mitul conform căruia brânzeturile se degustă doar cu vinuri albe. Not true. E vorba şi de gusturi, dar puteţi face combinaţii diferite pentru că s-ar putea să fiţi surprinşi. Brânzeturile maturate chiar merg bine cu vinurile roşii, maturate.
La final, cei de la tavernă ne-au bucurat cu şi mai multă mâncare, de data asta câteva preparate calde cu brânză: Kefalotyri Saganaki cu dulceaţă de smochine, pacheţele cu feta şi seminţe de susan, chifteluţe cu spanac şi feta, halloumi la grătar cu roşii şi usturoi – cea mai bună! – şi o brânză foarte bună, Graviera Naxos, cu fulgi de ovăz şi mac, servită cu dulceaţă de trandafiri.
De reţinut şi că brânza trebuie să fie scoasă din frigider cu jumătate de oră înainte de a fi degustată şi trebuie mirosită. Este un aspect important la brânză.
Sper că nu v-am făcut poftă prea tare!
Pe curând!
Cristina
sunt un mare mare fan branzeturi!
Şi eu, şi eu! 🙂
Ba da, mi-ai facut pofta! Rau!! :-))
:)) Sorry!
(Imaginează-ţi un pui de lup urlând la lună) Auuuuuuuuu! Vai de capu’ meu! Ce mult mi-ar fi plăcut să vin şi eu!
Brânză forever! 🙂
Să ştii că m-am gândit la tine! Ştiu că eşti fan brânză şi ţi-am citit articolul de pe blog despre platoul tău cu sortimente. Mi-a plăcut. 🙂
Pingback:Zero calorii » Blog Archive » Cum pregătești o degustare de brânză cu emoții mediteraneene #DegustariAlese
Pingback:Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Cateva ganduri-aromă despre degustarea de brânză de la Meze