Poveşti din bucătărie şi o salată vegană (de post) cu sfeclă şi tofu

Pe Oana am cunoscut-o când lucram la Omnivore’s. A venit ca să gătim împreună şi să mă ajute la prăjituri şi quiche-uri. Până la ea, eram singură şi deja începusem să mă urc pe pereţi. Uşor timide amândouă, ne observam şi încercam să ne dăm seama care e treaba cu fiecare. Eu voiam pe cineva care să ştie ce are de făcut, să meargă repede treaba, să mai învăţăm împreună reţete, etc. Ea auzise de mine şi credea că sunt o tanti de 30 de ani de la care o să înveţe să facă prăjituri. Tot asta a crezut şi când m-a văzut: matură, serioasă, zâmbeam puţin, eram experta în prăjituri. Eu când am văzut-o a fost genul acela de moment în care mi-am dat seama că sunt pe cale să cunosc pe cineva special. Şi aşa a fost. Ea era colorată, veselă, zâmbea mult, mirosea a patchouli şi vorbea despre chestii spirituale. În plus mânca raw-vegan. It was a match made in heaven. Ce nu aveam eu, avea ea şi invers. Am devenit cele mai bune prietene cât am lucrat acolo şi suntem şi acum. Când s-a alăturat şi Smaranda cuplului nou format, păi să te ţii! Eram ca vrăjitoarele din Eastwick. Era o energie foarte bună şi intensă la local când lucram împreună, vorbeam despre foarte multe treburi deep şi găteam. Nu am mai simţit cu nimeni până acum o asemenea conexiune. Iubire mare între noi, oricum.

Mai nou, eu şi Oana, pentru că nu ne mai vedem la muncă, ne vedem la mine sau la ea acasă şi gătim sau vorbim despre mâncare, printre altele. În principiu, vrem să gătim raw vegan, vegan, să încercăm reţete noi şi să facem prăjituri fără zahăr. Asta e cea mai mare provocare! Am început procesul acesta încă de la Omnivore’s, unde am introdus în meniu, pe lângă prăjiturile clasice, câteva reţete vegane, raw vegane şi fără zahăr. Toate astea s-au întâmplat datorită Oanei, care mergea pe direcţia asta şi mai avea experienţă lucrând anterior în localuri cu acest specific, dar şi pentru că exista cerere de la clienţi. Lumea vrea să mănânce mai sănătos, fără zahăr – auzeam întrebarea asta de câteva ori pe zi – ceva dulce fără zahăr nu aveţi? – aşa că ne-am pus pe treabă. Continuăm seria reţetelor şi aici pe blog pentru că vrem să le împărtăşim şi cu voi.

Salata asta a pornit de la clasica salată de sfeclă crudă cu telemea de capră, nuci şi pătrunjel. Eu asta îmi fac uneori dimineaţa. Pentru că nu aveam tot ce ne trebuia într-o zi iar Oana nu voia brânză, am pregătit ceva cu tofu şi am schimbat-o apoi complet. Trebuie să vă spun că Oana este magician cu condimentele. Îi place să le combine, gustă din ceva şi imediat îi vine o idee despre ce ar putea presăra peste, pune multe, este foarte curajoasă şi se pricepe. M-a învăţat multe. În reţeta de mai jos, am pus turmeric pentru că merge foarte bine cu sfecla. Sunt minunate împreună. Turmericul este şi un puternic antiinflamator şi antioxidant. Mai multe despre proprietăţile lui puteţi citi aici. Chimenul mie îmi place mult de tot şi merge cu brânză. Pe aceasta am înlocuit-o cu tofu. Merişoarele dau textură, sunt elementul surpriză şi factorul interesant din salată. Plus că sunt foarte sănătoase pentru că au proprietăţi antioxidante, conţin vitamina C şi proteine, printre altele. În loc de nuci, am ales seminţe de floarea soarelui ţinute puţin în apă înainte. Aşa a apărut salata noastră. Am savurat-o. Sper să vă placă şi vouă.

Ingrediente

2 porţii

1 sfeclă crudă
1 rădăcină de ţelină
câteva cubuleţe de brânză tofu cu chimen sau simplă
o mână de merişoare deshidratate
pudră de turmeric
pudră de chimen
seminţe de floarea soarelui hidratate în apă timp de o oră, dacă aveţi timp
pătrunjel tocat mărunt
ulei de măsline
zeamă de lămâie
sare, piper

Timp de preparare: 10 minute

Curăţăm sfecla şi ţelina de coajă. Le radem mare şi le punem într-un castron. Putem păstra puţină ţelină pentru decor. Brânza tofu o tăiem cubuleţe. Mie îmi place foarte mult chimenul deci şi tofu cu chimen, plus că se potriveşte bine cu salata. Noi am trecut cubuleţele prin turmeric ca să le colorăm, dar şi pentru gust. Le punem în castron. Aruncăm acolo şi câteva merişoare, seminţe de floarea soarelui, pudră de chimen şi pătrunjel. Stoarcem puţină lămâie, picurăm ulei de măsline, adăugăm sare şi piper. Toate după gust. Oanei îi place mai acru, mie mai dulce, dar să se simtă puţin şi lămâia. Amestecăm bine şi mai gustăm. Ce-i mai trebuie? Este foarte important să nu săriţi peste acest pas. Întotdeauna să gustaţi din ce preparaţi înainte de servire şi faceţi mâncarea pe placul vostru. E pentru voi iar la salate treaba e foarte personală. Nu există aşa mare stricteţe. Jucaţi-vă. Şi noi tot asta am făcut. Şi ne-a plăcut.

Decorăm cu puţină ţelină, tofu, seminţe de floarea soarelui şi pătrunjel. Servim!