5 cofetării de vizitat în Londra

Locuiesc în Londra de 1 an deja. Am venit hotărâtă să experimentez cât pot de mult lumea culinară de aici, tot ce ţine de mâncare şi prăjituri, dar să şi lucrez în domeniu. Mai exact, să mă îndop şi să fac prăjituri cât să-mi iasă pe nas. Încă nu mi-am dat seama de unde am această obsesie şi pasiune pentru patiserie. Mi-e clar însă că sunt uşor sado-maso când vine vorba de muncă şi foarte uşor mă arunc în situaţii grele din punct de vedere fizic şi mental. Las timpul să dezvăluie misterul.

Până atunci, lista de cofetării la care am ajuns până acum nu este foarte mare, din motive de timp mai ales, dar cuprinde câteva dintre cele mai bune cofetării din oraş, dar şi cele care mi-au plăcut. O să menţionez aici şi câteva locuri care nu mi-au plăcut. Merită mers doar din curiozitate şi pentru renume poate. În ordine aleatorie: Hummingbird Bakery, Primrose Bakery şi Cutter and Squidge. Prea mult unt, prea multe cupcakes naşpa şi prea puţin bun gust. Literalmente. La Primrose chiar am lucrat! Ha! Au totuşi un cupcake bun cu aromă de Earl Grey şi cel cu cafea şi alune nu e rău. Chiar are gust de ceva. Însă nu m-aş duce într-un loc unde se folosesc prea multe bezele, ciocolată din comerţ şi bucăţi de Snickers în prăjituri. Pana mea. No comment.

1. {Belle Epoque} prima cofetărie în care am intrat ca să încerc ceva dulce

262 Upper St, London N1 2UQ, Islington

Nu ştiu dacă veţi găsi Belle Epoque în vreun top al cofetăriilor din Londra, în afară de acesta, pentru că nu cred că şi-a făcut un nume încă sau este prea nişată pentru gusturile tuturor. Aici nu veţi găsi cupcakes sau torturi curcubeu, ci deserturi adevărate, fine, franţuzeşti. Ştiu sigur că şi angajaţii sunt tot francezi, nu prea angajează pe altcineva, iar calitatea ingredientelor e pe măsură. Veţi găsi faimoasa ciocolată Valhrona în magazin, de vânzare, dar este folosită şi la deserturi. Prăjiturile nu sunt însă făcute acolo, ci au un laborator separat. Ce veţi vedea în vitrină: eclere, tarte cu lămâie, fraisier, tarte cu fructe, macaroons, cheesecake, Belle Epoque, prăjitura lor, bezele, trufe, dar şi pâine, tarte sărate şi croissante.

Am fost aici cu o prietenă şi am încercat 3 prăjituri diferite: Belle Epoque, Mandarine Zing şi Eclair Gold. Cel mai mare răsfăţ!

Belle Epoque este prăjitura chefului, cea care reprezintă cel mai bine stilul lui. A fost de asemenea creată pentru soţia lui. E compusă dintr-un mousse de ciocolată Valhrona care are la interior creme brulee cu aromă de portocală; baza este un streusel cu aromă de portocală, pralină şi blat de ciocolată. Este decorată cu perle crocante şi glazură de ciocolată. O să vi se pară poate prea multă ciocolată, dar vă asigur că prăjitura este atât de fină şi gustoasă încât nu o să vi se aplece. Combinaţia clasică de ciocolată cu portocale va fi mereu populară iar pentru mine este printre preferate.

Mandarine Zing este o prăjitură foarte interesantă şi diferită. Am ales-o pentru aroma de fructe, fresh şi mai rar aleasă pentru prăjituri. Are efectul dorit. Este light şi uşor acrişoară, crocantă, baza fiind orez expandat în ciocolată, infuzat cu aromă de portocală. Este ca un desert pentru copii, dar care încântă şi adulţii la fel de tare.

Nu puteam pleca de acolo fără să încercăm un ecler. L-am ales pe cel mai strălucitor, auriu. Nu este alegerea mea în general, dar nu mi-am putut lua ochii de la el. Este umplut cu creme brulee de vanilie şi ca topping are nougatine. Delicios!

Totul mi-a plăcut, recomand prăjiturile şi cofetăria. Puteţi încerca şi alte deserturi, dar să-mi scrieţi şi mie cum sunt!

2. {Maitre Choux} cele mai bune eclere din Londra

15 Harrington Road, London SW7 3ES, South Kensington

Vă plac eclerele? Cât de mult? Jur că n-am mâncat eclere mai bune ca aici pe nicăieri. La Maitre Choux veţi găsi doar eclere, choux-uri şi chouquettes. Toate sunt făcute din acelaşi aluat, doar forma diferă iar choux-urile sunt umplute cu cremă, în timp ce chouquettes sunt goale şi decorate cu zahăr perlat, ca cele din poză.

Nu ştiu dacă aţi auzit de stilul franţuzesc de coacere, dar lor le place mai închis la culoare, mai dark. Şi într-adevăr, coaja este foarte închisă la culoare. Ce este diferit la aceste eclere este şi forma, pentru că sunt mai subţiri ca cele clasice. Umplutura este cu măsură şi de calitate, nu foarte dulce, de unde rezultă un ecler fin şi uşor, cu un design elegant şi provocator. Sunt adevărate opere de artă. Pălăria jos! Pastry chef aici este un francez, Joakim Prat, care are doar 3 stele Michelin. V-am convins?

Mergeţi cu încredere cu eclerele de fistic, căpşune şi fistic şi ciocolată. O să vă placă!

3. {Dominique Ansel} unde găsiţi faimosul Cronut

17-21 Elizabeth St, London SW1W 9RP, Belgravia

S-a deschis recent în Londra Dominique Ansel Bakery şi a fost nebunie! Pentru cine nu ştie, Dominique Ansel este cel care a inventat cronutul, un produs de patiserie; o combinaţie de croissant cu gogoaşă. De ce merită să mergeţi? Pentru cronut, dar şi pentru că el este un chef care continuă să inoveze în patiserie şi în secolul 21. Nu doar cronutul este ceva diferit în meniul lui, dar şi cookie shot, banoffee paella, s’more îngheţat. O vizită la cofetăria lui este o experienţă, este ceva ce nu găsiţi în alte locuri. Aromele folosite, combinaţiile, prezentarea sunt ceva unic.

Locul nu este perfect însă şi nu totul este aşa de grozav cum arată. Aştepările sunt foarte mari iar cofetăria este deschisă de puţin timp. Modul în care se lucreză în bucătărie, uneori se reflectă şi asupra produselor. Oamenii nu prea se gândesc la asta. Chefii sunt nebuni, iar Dominique nu este o excepţie. Tot ce pot sa vă recomand este să încercaţi cronutul. Prima dată nu mi-a plăcut, pentru că nu arăta nici proaspăt, dar a doua oară a fost superb. Umplut cu cremă de vişine şi decorat cu ganache de ciocolată albă şi migdale. Am încercat şi s’morul îngheţat, care este bun, însă foarte dulce şi lipicios. Tarta cu nuci pecan este sublimă, dar şi de sezon. O găsiţi doar acum în meniu.

Ce mi-a mai făcut cu ochiul: after the rain mousse cake, un mousse cu aromă de iasomie şi jeleu de pară cu ghimbir; panna cotta cu smântână crudă şi oţet balsamic maturat.

4. {Peggy Porschen} designera de flori comestibile

116 Ebury Street, London SW1W 9 QQ, Belgravia

Odată ce ieşiţi din cofetăria lui Dominique, mergeţi câţiva metri mai în faţă şi ajungeţi la Peggy, Peggy Porschen. Am fost aici recent pentru că am văzut o postare a unui prieten pe Instagram. Nu ştiam cine este iniţial, dar thanks to Google am aflat că este un designer de torturi premiat cu focus pe decoraţii din pastă de zahăr, şi mai specific, flori. Arată incredibil! Am văzut câteva torturi făcute de ea şi am rămas profund impresionată! Din păcate torturile nu sunt de vânzare în cofetărie, ci se fac doar pe comandă. Ce veţi găsi însă în cofetărie sunt torturi cu mai multe straturi şi creme – layered cakes – şi cupcakes. Este un meniu foarte simplu şi direct. Practic pentru torturi sunt folosite aceleaşi arome ca la cupcakes, reţeta clasică.

De ce vă trimit totuşi aici? Pentru că cupcakes-urile chiar sunt bune, blatul este pufos şi gustos iar glazura este ok, chiar dacă este tot pe bază de unt. Nu sunt fan, dar dacă vreţi un cupcake de calitate, aici trebuie să veniţi. În plus, nu aveţi cum să rataţi magazinul. Arată de parcă ar fi explodat 1000 de unicorni şi tot rozul din lume s-a adunat aici. Până şi bonul este roz. Bărbaţi, staţi departe! E periculos!

Ce este interesant este că peste stradă de cofetărie, se află academia Peggy Porschen, deschisă în 2011. Aici puteţi face cursuri de cofetărie de o zi sau câteva săptămâni, pentru câteva sute de lire sau mii de lire. Your choice. Par însă foarte serioase şi bine organizate. Puteţi citi mai multe despre asta pe site.

5. {Ottolenghi} unde m-am angajat

287 Upper Street, London N1 2TZ, Islington

13 Motcomb Street, London SW1X 8LB, Belgravia

Da, aici am lucrat ca pastry chef, apoi ca head pastry chef, unde am manageruit o secţie de pastry şi o echipă de trei oameni. V-am zis că sunt sado-maso. Am fost foarte emoţionată şi flatată când m-au ales. Am avut parte de multe aventuri şi am învăţat o tonă de chestii. Pentru mine a fost ca un fel de curs intensiv de patiserie, pe care eu nu am avut şansa să îl parcurg, şi pentru care am fost şi plătită. Super! Într-adevăr, prăjiturile de la Ottolenghi sunt spectaculoase, pornind de la vitrina în care sunt aşezate, chiar la intrarea în restaurant. Aici nu sunt ţinute la frigider sau ascunse în bucătărie, ci puse pe un piedestal imens care să vă ia ochii. Şi chiar funcţionează. Clienţii sunt uimiţi când intră. Şi eu am fost la fel. Este un spectacol.

Pentru mine deserturile de aici acoperă cam toate cunoştinţele de patiserie din lume, în afară de cele din Asia poate. Toate torturile mari şi individuale, toate sosurile şi glazurile, cremele şi decoraţiunile sunt făcute în bucătărie de angajaţi. Nimic nu vine din afară sau e cumpărat. Cea mai mare parte din prăjituri este de origine sau influenţă franţuzească. Ce mi-a plăcut la Ottolenghi a fost imensitatea de produse care ieşea din bucătărie, şi aici mă refer doar la pastry. Cu ajutorul propriei brutării care furnizează toate restaurantele cu pâine, dar şi viennoiserie, la Ottolenghi găsiţi de toate: croissante, pain aux chocolate, brioşe, halva swirls, cheese straws, cookies, danish, tarte cu fructe şi galette, prăjituri diverse. Şi asta numai de la pastry. Şi totul este presărat cu arome specifice Ottolenghi, mult fistic, multe fructe şi mirodenii şi apă de trandafiri.

Vă pot recomanda toate prăjiturile de aici pentru că ştiu cum se fac toate, ştiu că ingredientele sunt de calitate şi că selecţia este foarte riguroasă. Totuşi, senzaţia din cofetărie este mai intimă, mai homemade, în nici un caz nu are pretenţia de loc fancy. Cred că de aceea are şi mult succes. Nu este intimindant, ci friendly şi nice. Acum şi câteva recomandări de deserturi totuşi: negresa cu gianduja şi alune de pădure, tortul fondant de ciocolată, clasica prăjitură fără gluten cu portocale şi ciocolată, cheesecake-ul cu diferite arome, Bailey’s cake, teacake de banane cu glazură de dulce de leche. Etc.

Şi un tip. Dacă vreţi să mergeţi să mâncaţi, vă recomand filiala Islington. Aici am lucrat la început. Au mic dejun, prânz şi cină. Ouăle amestecate de aici sunt divine şi shakshuka la fel. La filiala din Motcomb, unde am fost mutată, puteţi încerca o diversitate mai mare de prăjituri ca în alte magazine. Aici nu există service de prânz şi cină. La Spitalfields nu prea am fost şi la Notting Hill nu am ajuns niciodată.