Pe o aleea ingusta si foarte lunga care iese din strada Istiklal, Istanbul, se afla Ficcin, un mic si cochet restaurant turcesc. Specificul este cerchez si anatolian. Mancarea este simpla, buna si fara pretentii. Meniul este potrivit ca dimensiune, cu preparate pentru gustare, pranz sau cina. Putine deserturi si cateva bauturi care sa acompanieze bucatele.
Atmosfera este una foarte placuta, chill, intima. Este liniste pe alee, departe de trafic si turistii care vin cu miile la cumparaturi pe strada principala, Istiklal, incarcata cu magazine si tentatii. Este umbra. Un ascunzis perfect pentru pranz sau un moment de rasfat pentru cina.
Se aud doar oamenii care stau la mese, mananca si rad, vorbesc si sorb din pahare.
Mi-a placut la Ficcin. Si prima data si a doua oara. Este calm si liniste, asa cum imi place mie. Restaurantul este micut si cochet si este relaxant sa servesti o masa aici, fara sa fii stresat de cum te vad ceilalti, cum esti imbracat, ce mananci. Meniul nu s-a schimbat din ce mi-am dat seama in perioada in care eu am lipsit. Exista un confort in faptul ca stii ce o sa gasesti acolo, mancarea e aceeasi, este buna si predictibila. Si fara fite.
Localul nu s-a transformat in spectacol, nu epateaza, nu se vrea a fi altceva decat este. Poate de aceea este si popular. Sunt si turisti aici, dar si localnici. Cei care isi permit macar. Locul s-a marit in timp, de la deschidere din ce am aflat si intr-adevar, pe masura pe urci pe aleea ingusta si treci pe langa celelate mici localuri si magazinul cu produse bio si handmade, sa nu te pacalesti si sa te asezi la primele mese care sunt in panta si usor neglijate ca aspect, ci continua sa urci pentru ca mai departe putin, tot la Ficcin, probabil in partea noua, aleea se indreapta si sunt mese mai frumoase si o atmosfera mai vesela si luminoasa.
Mancarea este fara pretentii, dar este locala. Fara burger sau cartofi prajiti. O sa gasesti pasta cercheza de pui cu nuci, sarmalute in foi de vita cu mirodenii si lamaie, chiftelute de dovlecel si vanata prajita cu sos de rosii si iaurt, galuste cercheze cu cartof, branza sau carne tocata, placinta Ficcin cu carne. Multe preparate la gratar sau peste.
Ficcin este un restaurant unde poti avea o masa normala, departe de harmalaia din Bazar si din zonele hiperturistice. Un local popular, dar fara sa fie atins de influente internationale. Un loc care se vede ca este uzat si mai vechi, dar nici nu vrea sa para nou si fresh. Are o etate si se mandreste cu asta.
Si probabil singurul loc in care veti gasi prajitura turceasca cu mac, insiropata.
Pofta buna!
În căutarea timpului pierdut? Am vizitat Turcia de vreo 5 ori, în căutarea sufletului ei, prin muzee, hrană, oameni și obiceiuri. Prin multe locuri. Aș putea adăuga „Et in Arcadia ego”. Schița ta despre Ficcin este una dintre puținele din spațiul public care remarcă puterea simplității, a normalului, a firescului. Pe de o parte pentru că marketizarea și consumerismul aproape a omorât conștiința unora din semenii noștri. Mănâncă dar nu știu ce au în farfurie. Instagramează dar nu înțeleg ce. De ce „În căutarea timpului pierdut?” . Pentru că așa ar fi fost și în România, dacă nu am fi trecut prin socialism. Toată cultura de bistrou, de zahana, de braserie, a României, a fst distrusă. Și este o mare dramă care este fundamentul înstrăinării noastre culinare. O și mai mare dramă este că ar trebui să suferim că am pierdut acest potențial. Ori de câte ori am avut parte de observarea obiceiurilor de socializare, de convivialitate în Turcia, în Franța, în Italia, în Spania, am fost uimit de faptul că România și românii au fost deposedați de cultura convivialității. Încă nu avem o radiografie a acestui dezastru, vreo lucrare de doctorat. Dar da, dacă aș reveni la Istanbul (recomand un sejur și pe partea celealtă, asiatică) aș pune pe listă Ficcin. Mulțumesc, Cristina M.
Cu drag Tiberiu. Sunt multe de discutat si de zis pe tema gastronomie, mancare, ce mancam, cum si de ce. In plus, da, discutia despre ce se intampla azi in spatiul public si pe social media legat de mancare uneori pare doar un circ, nu mai are legatura cu hrana/cultura/sens. E un trend. Vedem ce va urma.