În prima parte a acestui articol început în decembrie anul trecut vă povesteam cum a fost la cursul de bucătar de la Horeca School unde m-am înscris acum câteva luni. Acum vă anunţ că am absolvit! Yeeeeiii mie! Cine mă urmăreşte pe Facebook a văzut probabil poza cu preparatul meu de la examen, care este acum şi pe blog :), şi m-a felicitat acolo. Mulţumesc. Am primit multe aprecieri şi sprijin care m-au făcut să mă simt în al nouălea cer.
Am însă o veste şi mai mare: voi lucra ca bucătar! Dap, aţi citit bine. Nici mie nu-mi vine să cred, dar cam trebuie pentru că e serios acum. În urma cursului am rămas în echipa Hotelului Howard Johnson şi urmează cea mai nebunească, frumoasă, ireală aventură din viaţa mea. E un vis şi exact aşa mă simt, de parcă nu m-am trezit încă. Nici nu aş vrea.
Să vă povestesc însă cum a fost la examen. Păi, emoţii mari în primul rând, dar calmate repede ca să nu se vadă aşa mult. Mă pregătisem oricum din timp, as always, aveam toate detaliile puse la punct pentru examenul scris şi proba practică – prezentarea preparatului. Emoţiile erau de bucurie. Primul lucru a fost să ne întâlnim, noi, gaşca nebună de la practică, şi să mergem la hotel unde urma să gătim preparatele noastre. Ce să mai, deja eram bucătari! Ei sunt colegii mei şi sper că nu se vor supăra că i-am pus aici pentru că nici nu le-am zis. Ha! Sunt băieţi drăguţi oricum.
Am plecat în ultimul moment de la hotel, cu cinci minute înainte de examen, dar am ajuns la timp. Noroc că eram aproape de şcoală. Examenul uşor, a urmat prezentarea preparatelor, agitaţie multă, aglomeraţie, feţe zâmbitoare, îngrijorate, multeee farfurii frumos aranjate şi mâncare cu dichis. Nu am văzut niciodată atâtea farfurii diferite şi elegante la un loc. Reuşiserăm. După patru luni şi jumătate aproape, eram acolo, la final, cu tunicile pe noi şi şorţurile. Unii erau încântaţi, alţii mai puţin, unii se grăbeau, alţii mai puţin. Noi am ieşit în oraş după ca să sărbătorim. Pentru că meritam.
Şi uite aşa s-a încheiat un alt capitol din viaţa mea. Acest curs de bucătar care m-a ţinut în priză câteva luni din viaţă, m-a agitat, m-a bucurat, m-a obosit, mi-a testat limitele, m-a fascinat şi apoi s-a încheiat cu bine.
Nu-i nimic însă. Urmează un capitol şi mai frumos. Drumul meu abia începe şi sunt curioasă unde mă va duce. Aştept cu sufletul la gură.
Pe curând,
Cristina
P.S. Scuze pentru calitatea mai slabă a pozelor. Unele au fost făcute cu telefonul.
Felicitari si mult succes in continuare Cristina!Când punem pasiune în ceea ce facem, nu mai simţim că muncim ci doar că trăim intens. Entuziasmul, pasiunea şi dragostea sunt cele care ne conduc viaţa.
Mulţumesc din suflet domnule Anghel! Apreciez cuvintele frumoase şi încurajările. 🙂
Felicitari, Cristina! Ma super-bucur pentru tine :). Iubesc si admir oamenii care isi transforma pasiunile in profesii. De acum te numeri si tu printre ei, asa ca poti sa fii plina de mandrie si de bucurie pentru reusita ta! Te pup si te imbratisez cu mult, mult drag!
Awwww… Mersi mult de tot Ancuţa! Eu sper să fie bine. Hug back! :*
Felicitari!Ma bucur atat de mult pentru tine! Multa bafta si abia astept sa citesc povestile din bucataria Howard Johnson:D
Multumesc mult honey! Stii cat de mult apreciez sustinerea ta si tin la tine! :*
Pingback:Pasiuni care devin job | hoinaru.ro
Vreau sa-ti multumesc ca ai facut parte din Horeca School team. Intr-un fel ne-ai motivat pe toti si chiar am urmarit cu interes evolutia ta…Te felicit si asteptam cu interes continuarea acestei povesti de viata , pasiune, talent si inceput de drum, draga Cristina…!!!!
Mulţumesc şi eu pentru ajutor şi îndrumare! 🙂
Ce frumos! Felicitări! Bravo!
Mulţumesc frumos! 🙂
Felicitari!!! Mult succes in continuare si abia astept sa ne povestesti despre cum e sa fi bucatar. Bafta!
Mulţumesc Elena! 🙂